Lehamite

Lehamite

Mihai Victor Afilom

Lehamite,
Noaptea se așează cuminte,
Luna albastră,
O privesc pe fereastră.

În statul lui Kafka,
Slujbașul își fumează umil mahorca,
În statul stalinist,
Cetățeanul e trist, foarte trist.

Oameni au colti de vampiri,
Au demoni în priviri,
Suflete goale,
Lupii dau târcoale.

E legea celui puternic,
E o modă să fii nemernic,
Loialitate, un cuvânt gol,
Nu face parte din protocol.

Să fii bun în lumea haitei - e o prostie,
Au început și oile să muște - e anarhie,
Și râde amarnic cel necurat în beznă,
Iar noi suntem în noroi până la gleznă.

Și lumea e diformă după chipul lui,
Și lumea se închină balaurului,
Toți aleargă după aur, după bani,
La abator, turmă mânată de suverani.

Pe cerul fumuriu se rotesc vulturi pleșuvi,
Suntem toți bolnavi, suntem sclavi,
Să emigrăm pe-o insulă tropicală,
Unde să avem o nouă lege și morală.

Ehh .. e prea târziu, sunt simple vise,
Curând și acestea vor fi interzise,
E târziu vine noaptea, străina,
Rămân ultimul, să sting lumina...