Manifest

Manifest

(Din volumul "Elegii fluide" - 2015 - Mihai Victor Afilom)

Când poezia devine viciu,
Când devii dependent de acest deliciu,
Când cuvintele sunt picături de morfină,
Arabescuri din raze de lumină.

Ce te înlănţuie în filamente,
În liane arborescente,
Ca o plantă halucinogenă
Te proiectează în sfera divină.

În domeniul tabu unde zeii şoptesc,
În poienile unde nimfele te iubesc
Şi versurile devin orgii discrete,
Pe paginile albe pictăm secrete.

Şi scrii călăuzit de gândul boem,
Uneori binecuvântare, alteori blestem,
Nu ştii dacă este gând pur ori demonic,
Dar e un sunet armonic

Pe care-l furi zeilor geloşi
Şi-l dăruieşti oamenilor frumoşi,
Ca un paliativ, ori o licoare,
O ofranda alinătoare.

Şi scrii fiind conştient,
Că nu vei fii niciodată obedient,
Chatarsisul e o combustie,
E ardere lentă, e flacără în pustie.

Încerc să extrag esenţe,
Să izbesc cu evidenţe,
Să decodez realul,
Să îndepărtez valul.

Peste minţi pogorât,
Vraja care a zăvorât,
Lumea materială
Sub care clocotesc șuvoaie de smoală.

Depun pe focul lumânării gândul meu
Şi mă rog bunului Dumnezeu,
Să topească inimile de fier,
Să le transforme în viori, ca un lutier.

Ce vor rezona la unison,
Vor dărâma zidurile din Ierihon
Şi turnurile din Babilon
Şi globalul dominion.

Vulcan sub apele conştiinţei,
Cuvântul aşezat în centrul fiinţei,
Latent împlinind destinul,
Omul şi universul.