Canada - Zbor peste ocean - 2

  - 2 -

  O jumătate de zi sau noapte în care mi-am înfășurat timpul pe fusul orar al Oceanului Atlantic, am zburat deasupra Ucrainei, unde glasul pilotului ne-a reamintit că survolăm o zonă nesigură, de război. Spiritul cazacilor lui Taras Bulba, magistral imortalizat de Gogol, încă stăpânește stepa ruso-ucraineană. Umbra imperiului sovietic încă amenință sub forma resuscitatei Rusii pan-ortodoxe și sceptrul autoritar al ”țarului Putin”.

   Urmează Polonia, dar norii printre care zburăm sunt albi, nu negri ca în ecranizarea după trilogia lui Henryk Sienkiewicz, ce obține premiul Nobel în anul 1905 pentru ”merite deosebite ca scriitor epic”. Desigur pe lângă cele trei romane: ”Prin foc și sabie”, ”Potopul” și ”Pan Wolodijowski”, trebuie amintit și magistralul ”Quo Vadis” ecranizat in 1951 de regizorul Mervin LeRoy, având în distribuție pe Robert Taylor, Deborah Kerr, Leo Genn si Peter Ustinov. În film apar pentru câteva secvențe și Sophia Loren în rolul unei sclave, Elizabeth Taylor în rolul unei prizoniere creștine si Bud Spencer în rolul unei gărzi pretoriene.

    Nu pot să nu mă gândesc la cel care a descoperit teoria heliocentrică, Nicolaus Copernic, după secole de întuneric în care Pământul era așezat în centrul Universului. Nu suntem asa de speciali cum am dori să fim, Caleea Lactee fiind o galaxie minusculă printre miile de galaxii. Și totuși conține un numar între 50 si 100 de miliarde de stele! Iată cât de infimi părem în comparație cu universul și totuși cât de speciali prin unicitatea a acelui ceva ce ne animă, numit viață.

    În 1961, la Green Bank, astronomul și astrofizicianul Frank Drake concepe o ecuație care estimează numărul de civilizații extra-tereste din propria noastră galaxie:

Ecuația lui Drake este:

N = R*xfpxnexflxfxfcL

unde:

 N = numărul de civilizații din galaxia noastră cu care comunicarea poate fi posibilă.

și

 R* = rata medie pe an de apariție a stelelor în galaxia noastră. Estimare: între 10 și 1.

 fp = numărul stelelor care au sisteme asemănătoare sistemului solar. Estimare: între 1 (fiecare stea are sistem planetar) și 0,1 (o stea din zece are planete)

 ne = numărul mediu de planete care pot sprijini apariția și existența vieții. Estimare: între 5 și 1.

6

 fℓ = numărul planetelor care îndeplinesc condițiile de apariție a vieții și pe care apare efectiv viața la un moment dat. Estimare: 1, deoarece toți cercetătorii au considerat că viața apare întotdeauna pe o planetă care întrunește condițiile de apariție a vieții.

 fi = numărul planetelor pe care a apărut viața și care a evoluat la inteligență. Estimare:1, deoarece toți cercetătorii au considerat că viața evoluează spre inteligență întotdeauna

 fc = probabilitatea ca formele de viață inteligente să aibă capacitatea și dorința de comunicare cu alte civilizații. Estimare: între 0,2 (luând ca etalon civilizația noastră se consideră că ea s-a născut din 5 civilizații antice: egipteană, greacă, romană, hindusă și sumeriană) și 0,1 (a fost nevoie de zece civilizații antice pentru apariția celei actuale: egipteană, greacă, romană, hindusă, sumeriană, maiașă, incașă, olmecă, chineză și hitită)

 L = timpul în care o civilizație atinge stadiul tehnologic avansat necesar comunicării cu alte civilizații stelare.Estimare: între 109 ani (durata medie de viață a unei stele cu sistem planetar) și 102 ani (un secol, durata maximă a unei civilizații tehnologice care se autodistruge).

Cu valorile maxime (scenariu optimist) rezultă:

N = 10 x 1 x 5 x 1 x 0,2 x 109 = 10 miliarde de civilizații.

Cu valorile minime (scenariu pesimist) rezultă:

N = 1 x 0,1 x 1 x 1 x 0,1 x 102 = 1 civilizație (a noastră)

   Dar am mers prea departe cu gândul așa că revin deasupra fiordurilor Danemarcei. Soren Kierrkegaard, primul filozof existențialist spunea că ”Viața poate fi înțeleasă doar privind înapoi, dar trebuie trăită doar privind înainte”. Filosoful este torturat de paradoxul sciziunea între un Dumnezeu irecogniscibil, căruia i se supune și disperarea individului părăsit într-o lume în care trebuie să existe, dar i se refuză. Dilema ”Ori, ori!” (Ente – Eller) nu are soluție, doar balansul între un hedonism rafinat și o disperare fără margini.

   Disperare ce se intrevede si in filmele lui Lars Von Trier, de care Kieerkegaard ar fi fost mândru: Melancholia, Antichrist si Nymphomaniac. Ceva totuși ”este putred în Danemarca”.

Salut din zbor poporul cu un număr de 12 laureați Nobel, dintre care doi în literatură: Henrik Pontoppidan și Johannes V. Jensen. Și să nu uităm de fizicianul Niels Bohr, cel ce a dezvăluit secretul puterii inimaginabile a atomului.

    J. Robert Oppenheimer, părintele bombei atomice, citând din Bhagavad Gita, a spus: „Dacă lumina a o mie de sori ar exploda odată pe cer, ar fi ca frumusețea celui puternic. Sunt prefăcut în Moarte, distrugătorul lumilor.”      Iată cum, poate ghidați de o conștiință universală, poate inspirați de ceva tainic, oamenii fac descoperiri care îi aduc la un pas de autodistrugere. În fapt suntem singura specie cu comportament suicidar.

Și avionul survolează gheizerele Islandei, în căști răsună melodia lui Bjork, nonconformista artista – ”Oh, is so quiet!”. Într-adevăr dincolo de zgomotul motoarelor, liniștea stratosferei și acustica vidului ne înconjoară. Acustica la modul pleonastic, căci sunetul nu se poate propaga în vid.

   Undeva la capătul Pământului, Groenlanda, poate aici o fi poposit Eric cel Roșu cu vikingii săi, pornit în faimoasa sa călătorie către Lumea cea Nouă. Inima de gheață a insulei, înconjurată de un medalion verde, pe tărmurile sudice. De citit ”Profeții din fiordul veșniciei” de Kim Leine...