miercuri, 21 februarie 2018

Tunisia - intre Mediterana si Sahara - 4

- 4 -

    Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin

   Sfânta Monica s-a născut în anul 322, în localitatea Tagaste, din Africa de Nord, aflată astăzi pe teritoriul Algeriei. Părinții ei au crescut-o încă de mică în credința și învățătura creștină. Cele mai multe informații despre viața Sfintei Monica le avem din cartea a noua, din "Mărturisiri", întocmită de fiul ei, Fericitul Augustin.
La vremea potrivită, Sfânta Monica s-a căsătorit cu Patricius, un demnitar păgân. Deși nu avea o fire blândă, bărbatul a fost copleșit de blândețea și ascultarea Sfintei Monica, drept pentru care i-a respectat libertatea și credința.
                                                                                                                                                                                                                           Sfânta Monica și Patricius au primit de la Dumnezeu trei copii: Augustin, Navigius si Perpetua. Singura ei fiică, Perpetua, după căsătorie, rămânând văduvă, a îmbrătișat viața monahală și a fost aleasă stareță, la o mănăstire de maici din Hippona.”
În antichitate Cartagina este cucerită de poporul migrator germanic al vandalilor, pentru a fi recucerită de către romanii răsăriteni, conduși de generalul Belizarie. În secolul al VII-lea Tunisia va fi cucerită de către arabii musulmani veniți din Egipt.
Anagrame – Hammamet, Maometta, Mahomette, Emmamette – în urma faimoaselor raiduri ale flotei cavalerilor maltezi în 1602 și 1605.
..................................................................................................
      Marele pictor Paul Klee este vrăjit în 1914 de luminile, culorile și formele acestui mic sat pescăresc (Hammamet). Înainte de primul război mondial sunt fermecați de acest orășel August Macke, Gustave Flaubert, Guy De Maupassant, Andre Gide și Oscar Wilde.
După crashul Wall Street din 1929, milionarul român, George Sebastian, descoperă Hammamet-ul și își construiește vila visurilor sale aici. . "Când a venit pe acest pământ, în anul 1925, numele lui era Sebastian. Nu întrebați de restul numelui său, fiindcă nu-l știu nici eu, nici oamenii care au lucrat cu el. Oricum ar fi, chiar și el voia să-și uite numele o data cu trecutul său. Se spune că ar proveni din familia fostului rege, alungat din România, sau că ar fi copilul unei tigănci foarte bogate, care a călătorit în toată Europa,
 dansând, cântând, plângând. După dispariția bruscă a mamei sale încă de tânără, avea în ochi toate perspectivele artei. Se căsătorește cu o englezoaică, cutreieră toată lumea și, în cele din urmă, acostează pe plaja Hammametului, unde se crede că l-ar fi atras căldura sau depărtarea de ceea ce voia să uite. Ajuns în acest golf liniștit, unde, la orizont, se profila fortăreața vechiului oraș, populat ca un furnicar, a ales împreună cu soția o pădure, ca loc de casă, în care pământul nu vedea soarele", sunt însemnările profesorului Mohamed Boudhouni din cartea "Hammamet - Istorie si legendă".
În vila lui George Sebastian își va scrie o parte din memorii Sir Winston Churcill și tot aici își va instala cartierul general feldmareșalul Rommel, în timpul ocupației germane.
Alte celebrități ale vremii care au poposit aici sunt Jean Cocteau, Wallis Simpson și ducele de Windsor. De asemenea generalii Von Armin, Montgomery, Eisenhower și regale George al VI-lea, Fascinant!


luni, 19 februarie 2018

Tunisia - intre Mediterana si Sahara - 3

     -3-
  Ajungem pe aeroportul din Monastir, dimineața devreme, înainte de răsăritul soarelui. Mă izbește aerul cald, o mireasmă misterioasă, orientală. Profilurile palmierilor întregesc senzația de exotism. Sunt entuziasmat. De aici, cu autocarul, spre stațiunea Yasmine Hammamet. Tunisienii au dezvoltat o adevărată industrie a turismului, numai aici existând 45 de hoteluri, o reconstituire după a medină arabă cu souk-urile (piețele) ei și arhitectura tradițională și un parc tematic – Chartage Land, un centru de talasoterapie, o esplanadă de 1,5 km.
   Istoria Tunisiei coboară în antichitate, țărmurile ei fiind colonizate pentru prima dată de către navigatorii fenicieni veniți din Tyr, în secolul IX, i.e.n. Legenda întemeierii orașului Cartagina ne spune cum prințesa feniciană Elisa, cunoscută la romani sub numele de Didona, regina si sora lui Pygmalion al Tyr-ului, a fugit de fratele ei însetat de putere care îi ucisese soțul, și a ajuns cu corăbiile pe coasta nord-africană. Căpetenia Berberilor locului i-a făgăduit atât pământ cât va putea să înconjure cu o piele de vacă. Elisa a tăiat pielea în fâșii foarte subțiri și cu ajutorul acestora a putut marca o bucată mare de pământ. Linia marcată de aceste fâșii a mărginit Byrsa, cetățuia în jurul căreia s-a dezvoltat mai târziu orașul Cartagina. După întemeierea orașului, Eliza s-a jerfit zeilor pe un rug de foc pentru a garanta bunăstarea orașului. O versiune a acestei legende este redată de poetul Vergil în lucrarea Aeneis. În perioada romană, Cartagina – (Kart-Hadast / Noul oraș), localizată pe teritoriul actualui Tunis, devine unul dintre cele mai puternice orașe-cetăți ale Africii de Nord. Se declanșează astfel cele trei războaie punice, în timpul cărora va rămâne ca o legendă în istorie, puternicul general cartaginez Haniball. Scipio Africanul cucerește Cartagina în anul 146 î.e.n. Cato cel Bătrân rostește o sentință celebră: (Ceterum censeo Carthaginem esse delendam – „Mai ales eu sunt de părere că trebuie distrusă Cartagina") . Totuși după Cartagina este reclădită după distrugere și ajunge al V-lea oraș ca mărime din Imperiul Roman, cu aproximativ 300.000 locuitori (după Roma, Alexandria ,Constantinopol și Antiohia). Cartagina a devenit centrul creștinismului primar din nordul Africii occidentale. În arenele din Cartagina își săvârșesc martirajul sfintele Perpetua și Felicitas. Aici predică părintii Tertulian și Ciprian. Sfântul Augustin (la catolici) sau Fericitul Augustin (la ortodocși) a studiat la Cartagina la sfârșitul secolului al IV-lea. Înlocuiește concepția timpului ciclic cu aceea a timpului istoric, linear; istoria este “tămăduitoare” în sensul de drum către bine (”De civitate Dei”). Mama acestuia a fost cea care va deveni Sfânta Monica. Sinaxar Sfânta Monica – ocrotitoare soțiilor necăjite: ” Sfânta Monica din Africa, mama Fericitului Augustin, s-a născut în anul 322 și a trecut la cele veșnice în vara anului 378, la vârsta de numai 56 de ani. Sfânta Monica este ocrotitoarea soțiilor și mamelor ale căror bărbați sau copii trăiesc departe de Dumnezeu, rătăcind pe căi greșite. Sfânta Monica este prăznuită în ziua de 4 mai.


duminică, 18 februarie 2018

Vis urban

         O surpriza frumoasa dis-de-dimineață  ... Mulțumesc domnului director al revistei Luceafărul, dl. Ion Istrate, pentru publicarea acestui poem în paginile prestigioasei reviste din Botoșani!

https://luceafarul.net/vis-urban



Vis urban


Plutesc deasupra orașuluiÎn zeppelinul lui Morfeu,Pe zidurile scorojiteSe cațără ferigi din Jurasic,Se prelinge umbra dinozaurilor,Erele se confundă,Veacurile se întrepătrund,Peste imperiul citadin,S-a așternut o confortabilăPax romana,S-au risipit, stafii de ceață,Valurile de soldați cu sulițeȘi zale argintii.Acum,Vibrează aerul înmiresmatA floare de portocal,În acorduri de clopot,De veghe stă turla  bisericii.Valurile mării meridionale,Se unduiesc sub umbra crenelurilor.Am un sentiment de deja-vu,Zborul oniric e o senzație,Ce am retrăit-oÎn dimensiunea angelicăA vârstei de aur,Atunci visele erau alcătuiteDin adiere de aripă,Șoaptă și sărut de heruvim…Privită de susUrbea pare un joc de păpuși,Casele – cutii de chibrite,Iar lucarnele – ochi deschiși spre cer.Pe străzi oamenii de plastilină,Merg însuflețiți de un regizor celest.Automobile – cutiuțe mecanice,Rădvane fermecateCe gonesc pe panglicile de asfalt,Alcătuind un carusel de lumini.Din forfota nocturnăSe înalță în văzduhSunete metalice și murmurul mulțimilor.Zeppelinul meu urcă și coboară,Perspectiva se lărgeșteSau cuprinde detalii migăloase.Mii de povești se țes,Pe tapiseria urbană,Focalizez cu ocheanul,Aceleași caste stăpânesc,Omuleți cu panglică tricoloră,Omuleți cu sutane negre,Omuleți cu uniforme albastre, verzi,Omuleți de celuloid și păpuși Barbie…În mahalale – vagabonzi și larmă,Pe o bicicletă – o oacheșă florăreasă…O mână nevăzută schimbă discul luniiCu globul de aur al soarelui,Aerul volatil se aprinde,În jurul aerostatului viselor,Pe pleoape cenușa imaginației,Deschid ochii.


Tunisia - Intre Mediterana si Sahara - 2

Nostalgii tunisiene în luna lui Făurar
O călătorie în Tunisia reprezintă o experienţă soft într-o lumea arabă moderată. Reţetarul tradiţional al unei agenţii de turism este alcătuit din exotica excursie în Sahara (mai bine zis ţărmul acestui ocean de nisip), excursii opţionale în Tunisul colonial sau croaziera pe Mediterana cu o corabie cu tema “Hanul Piratilor” (sic!). Nu recomand varianta comodă de all inclusive şi relaxarea de pe plaja privată a hotelului. Apropo complexul unde ne-am aflat noi era inconjurat de un gard presarat cu cioburi de sticlă şi cu sârmă ghimpată. Mirajul explorării unui teritoriu cu o istorie fascinată vă va induce senzaţia de 1001 de nopţi orientale. Apropo, mirajele despre care am citit în poeziile lui Ion Barbu există şi au o explicaţie cât se poate de raţională. Poţi să admiri Moscheea de la Kairouan învăluită de un apus sângeriu şi să te întrebi de ce oare nici un porumbel nu zboară deasupra unuia dintre locurile sfinte ale Islamului.. Tunisia este un tărâm al contrastelor, aici există cel mai mare amfiteatru roman din Africa de Nord, dar tot aici se află platourile de filmare a două filme celebre : Războiul stelelor şi Pacientul englez. Aici cultura baccişului este un ritual ancestral, ce-ţi oferă maxim de adrenalină la off-road-ul cu jeep-ul printre dune ori o băutură americană, din aceea pe care o beau urşii polari, servită la botul cămilei.

La découverte du Tunisie
În acel octombrie blând din 2007, Republica Tunisiană era guvernată de dictatorul Yine El Abidine Ben Ali. „Primăvara arabă” îi va mătura cu furie pe toţi aceşti autocraţi ai unui sistem retrograd, începând din Libia lui Gadaffi, până în Egipul lui Mubbarack. Lumea în continuă transformare... deşi modului de viaţă islamic i se potiveşte o formă de guvernare mai rigidă, un sistem care să ţină sub control exagerările shariei si ale jihadului. Trăim într-o lume complexă, exodul dinspre Orient se repetă după câteva milenii iar matricea socială este deformată subtil de presiunea noilor politici globale.
Oraşele principale ale Tunsiei sunt capitala Tunis, Sfax, Sousse, Kairouan, Gabes, Bizerte. Se vorbesc limbile arabă, dar şi franceză ca un ecou al stăpânirii coloniale. Limba franceză se predă în şcoli încă din ciclul primar. Ţi engleza este cunoscută de o mare parte a populaţiei, economia bazându-se preponderent pe turism. Religia principală este cea musulmană, în proporţie de 98%, dar există şi un mic procent de evrei si creştini. Populaţia este de apoximativ 10 milioane locuitori. Moneda oficială este dinarul tunsian, care nu poate fi scos din ţară. Eu am riscat si am păstrat câteva monede şi bancnote pentru colecţia mea numismatică.

                                         
                                                      http://mihaiafilom.wixsite.com/victor                       

sâmbătă, 17 februarie 2018

Tunisia - Intre Mediterana si Sahara - 1

- 1 -

Imnuri magrebiene

(Șevalet Terapeutic, Provincia Corvina)

Kairouan

Porumbeii îşi frâng dureros zborul,
Azurul vertical suspendat peste Moschee
Este spaţiu tabu,
Unde numai glasul muezinului vibrează
Printre raze dogoritor prevestind
Deşertul ceînvăluie Magrebul în nisip
Kairouan - Mecca- Axis Mundi,
Farâme de meteor negru
Şi sutre din Coran,
Mister răscolitor - Islam.

Matmata

Arabescuri de nisip
Dansează printre paşii dromaderilor,
E linişte în deşert...
O tulbură doar urletul vântului
Agresat de scorpioni,
Mirajele năvălesc vulcanic
Şi se întipăresc pe retina avidă,
Orgasme optice - oaze-palmieri
Zămislite în cuptorul cerebral....
Şi tuaregi pe cai negri,
Năluci ale pustiului din veacul de ieri...

Tamerza

Tărâm de piatră arsă
Şi cer albastru sprijinit pe umerii zeului,
În zare Algeria, Sahara şi undeva o oaza,
Canion sălbatic şi spiritul pustiului.

Tunis

Îmi pare rău Tunis că nu te-am salutat,
N-am fost în suuq-uri să târguiesc
Mirodenii, curmale, aur, narghilele
În schimbul unui pumn de dinari,
N-am văzut ruinele Cartaginei,
Dar am întâlnit berberi în alte medine
Spre sud - imazighen -
Oameni liberi - cu ochi albaştri
Şi pielea de măslină...
N-am văzut nici frescele din muzeul Bardo,
Dar am descoperit printre măslinii de la El Jem
Amfiteatrul gordian cu umbre christice,
torturate mereu şi mereu de latini, de arabi,
De lei si leoparzi...
Şi pe acea terasă de la malul mării
Am întâlnit şi acea şopârlă geko,
Întrezărită cândva într-un poem
Ca o reflexie a viitorului
Întipărit în genă
Şi creat de gând.

Nabeul

Înscris în genă şi creat de gând
Am revăzut şi pescăruşul Livingstone,
Utopie din utopie,
Vers din poemul marin.
Sunt la bordul Corabiei,
Mă îndepărtez de malul cu cupole
Şi case cubice şi albe,
Undeva spre sud e insula Djerba,
Poemele mele se transformă în proză,
Şi proza în vers, visul în realitate,
Şi realitatea în reverie,
Delfinii s-au ascuns în valuri
Şi marea ne leagănă,
Plutim suspendaţi de catarge şi vise,
Precum un prunc pluteşte
În oceanul amniotic primordial.


vineri, 16 februarie 2018

Londra - Amurg pe Tamisa - 8 -

    -8-
   
    O nouă destinație, cobor din autobuzul londonez în apropierea Westminster Abbey, urmează clădirea
Parlamentului, lîngă Tamisa, iar dincolo de pod, pe celălalt mal, Roata Mileniului. Misteriosul mozaic care prezice "Sfârșitul timpului", din Catedrala Westminster. Mozaicul a fost creat la porunca regelui Henry al III-lea, in 1268. Lucratorii au venit de la Roma, condusi de mesterul Odoricus, aflat in slujba familiei Cosmati, care i-a imprumutat si numele. Mozaicul Cosmati are 7,58 metri patrati si este format din triunghiuri, cercuri, patrate, dreptunghiuri, hexagoane. Rondoul central este facut din tesere de onix, in rest folosindu-se porfir, serpentina verde si marmura galbena. Surpriza o constituie teserele de sticla colorata opaca, rosie, turcoaz, albastru cobalt, alba, nefolosite in alte stiluri de mozaicare. Teserele de sticla sunt asezate pe un pat de marmura neagra de Purbeck. Iata cateva transcrieri ale inscriptiilor din Mozaicul Cosmati, cu traducerea lor ad litteram: "+XPI: MILLENO: BIS: CENTENO: DUODENO: CUM: SEXAGENO: SUBDUCTIS: QUATUOR: ANNO:" "O mie doua sute doisprezece, plus 60 (egal 1272, data mortii lui Henry al III-lea) minus 4 (egal 56, anii lui de domnie)" TERTIUS: HENRICUS: REX: URBS: ODORICUS: ET: ABBAS: "Regele Henry al III-lea, orasele, Odoricus si Abatele" "HOS: COMPEGERE: PORPHYREOS: LAPIDES:" "Au pus laolalta pietrele de porfir" SI: LECTOR: POSITA: PRUDENTER: CUNCTA:
REVOLVAT: HIC: FINEM: PRIMI: MOBILIS: INVENIET: SEPES: TRIMA: CANES: ET: EQUOS: HOMINESQUE: SUBADDAS: CERVOS: ET: CORVOS: AQUILAS: IMMANIA: CETE: MUNDUM: QUODQUE: SEQUENS: PREEUNTIS: TRIPLICAT: ANNOS: "Daca cititorul reflecteaza cu atentie la ceea ce se reveleaza aici, el va descoperi sfarsitul "primum mobile"; gardul viu traieste trei ani, adauga in rand caini, si cai si barbati, cerbi si corbi, vulturi, monstri uriasi de mare, lumea; fiecare, din cei care urmeaza, tripleaza anii celor dinainte." "SPERICUS: ARCHETIPUM: GLOBUS: HIC: MONSTRAT: MACROCOSMUM": "Aici este o sfera perfect rotunda, care releva modelul etern al Universului." Misterele legate de acest mozaic, în centrul căruia a fi programată să aibă loc ultima încoronare a unui rege britanic îi preocupă pe astrologi, ocultiști etc.
    Greetings from London,
Cum te simți, ești mai bine? Mi-a zis tata că nu ți-ai revenit după răceala si a trimis medicamente din Romania? Eu am venit într-un mall aproape de hotelul unde lucrează D. și am intrat pe internet un pic. Am vizitat zilele astea Natural Science Museum cu colecții de animale aduse de Charles   Darwin și alții din expediții și cu o expoziție cu fosile de dinozauri și o colecție de pietre prețioase: smaralde, safire etc, apoi British Museum cu artefacte din toate culturile antice, mumii egiptene, statui cu zei din Roma, Grecia, India , Japonia etc și National Portrait Gallery cu tab             louri cu toți regii din istoria Marii Britanii. La toate marile muzee intrarea este free. Am fost la Buchkingam Palace, Big Ben, Parliament House și Wheel of the Milenium. Am învățat să merg cu red double deccker busses, mi-am făcut abonament pe o săptămână și pot să merg în orice parte a Londrei. Sunt niște carduri - oyster și ți-le citește automat când intri în autobuz, trebuie numai să le pui pe un cerc. Am mâncat la hotel la D., Mandar, șeful e indian, dar e de treaba. Aici e o babilonie vezi toate națiile - africani, indieni, arabi, chinezi, polonezi, români - mai puțin englezi lol. Am fost și la biliard cu managera de la hotel - o portugheză Patricia - care are 3 copii și s-a imprietenit cu D. Am fost și la ea acasă - au făcut clătite cu nutella și ne-am uitat la un film de pe DVD. Am mai fost în Picaddily Circus - acolo sunt toate magazinele de firmă și își fac cumpărăturile turiștii. Joi am interviul pentru blue card și vineri dimineața iau avionul înapoi la Cluj. Duminică am fost la cinema 3D cu Patricia și D. Cam atăt!
    Te pup, sys! 

      Părăsesc Londra noaptea și cu asta convenția socială în a cărei schemă nu mă încadrasem. Singur, fără regrete, încep încă o dată procesul de recuperare a ID-ului originar, estompat de personalitatea ei prea abisală. Rămân câțiva pixeli de culoare pe ecranul amintirilor, peste care se așterne ca o pânză de giulgiu alb, uitarea.


joi, 15 februarie 2018

Londra - Amurg pe Tamisa - 7-

-7-

Muzee, muzee, comori artistice ori mărturii, ecouri din istorie...Sindromul Stendhal sau ”boala turistului”, caracterizat prin accelerări ale ritmului cardiac, amețeli, confuzie, chiar halucinații resimțite în fața unor opere de artă. Nu e cazul, probabil ropotul ploii neîntrerupte mai atenuează senzorialul. Stendhal descrie în cartea ”Napoli și Florența, o călătoreoevvvvvvvvvvvvvde la Milano la Reggio” o astfel de experiență din anul 1817. Atunci a suferit primul atac de panică. Maladia l-a cuprins în timp ce vizita Santa Croce, catedrala construită de Nicolini, acolo unde se află rămășitele lui Michelangelo, ale lui Machiavelli și ale lui Galileo. Aici Stendhal a observat frescele de pe tavan create de Giotto și, învins de emoție, a exclamat "Am fost într-un fel de extaz, de la ideea că mă aflam în Florența, aproape de mormintele acestor personalități celebre... Am avut senzații celeste...Totul vorbea atât de viu sufletului meu. Ah, numai de aș putea uita! Inima mi-a bătut mai repede, am avut 'nervi', cum li se spune la Berlin. Viața s-a scurs din mine. Mergeam cu teama de a nu mă prăbuși" Pe Cromwell Road, Albert&Victoria Museum. La intrare, sculpturi ale lui François-Auguste-René Rodin. În 1907, în atelierul acestuia a lucrat și Constantin Brâncuși, care însă va părăsi acest loc, motivându-și alegrea astfel: "Nimic nu se poate înălța la umbra marilor arbori!". Muzeul Victoria și Albert deține o colecție cu 23 de sculpturi ale lui Rodin, 18 dintre acestea fiind donate de artist în anul 1914 în onoarea soldaților francezi și englezi care au luptat împreună în primul război mondial. Amintesc câteva lucrări: ”The young mother”, ”Inner voice (the muse)”, ”Age of bronze”, ”Despair”, ”Fallen Angel”, ”Saint John the Baptist”... Tot în acest muzeu am descoperit cu emoție o reproducere (diun 1864), la scară 1:1, după Columna lui Traian, pe care sunt evocate războaiele dintre strămoșii noștri daci și romani, din anii 101-102 și 105-106. De menționat că în vârful monumentului original de la Roma, inițial a fost o statuie de bronz a lui Traian, dar în secolul al XVI-lea a fost înlocuită de un bronz al Sfântului Petru, realizat de Bastiano Torrigiano. Tot aici, în galeria destinată epocii Renașterii, codexul Forster, al lui Leonardo da Vinci! De mărimea unui carnețel de buzunat, cu faimosul scris în oglindă, conține studii de inginerie hidraulică, despre perpetuum mobile, de anatomie, schițe după picioare de cai (probabil pentru statuita ecvestră, neterminată, a fondatorului dinastiei Sforza), teoria proporțiilor, a greutăților, a tracțiunilor, dar și reflecții pe teme cosmogonice ori studii de design vestimentar pentru festivalul mascat de la curtea lui Ludovico il Moro. O altă secțiune a muzeului este dedicată curentului Art Deco – curent care celebrează simultan lumea modernă și mecanicizată, boom-ul anilor 1920, apoi Marea criză a anilor 1930, un amestec între tradiție și progres. Îmi atrage atenția și o chitară Les Paul – Gibson, ruptă de solistul celebrei trupe The Who, Pete Townshend. Pe lângă cariera muzicală, Pete Townshend a avut și o bogată activitate literară, fiind prieten cu Wiliam Golding (care a câstigat premiul Nobel cu ”Împăratul muștelor”).