Canada - Zbor peste ocean - 3

  - 3 -

 „Etimonul de “Canada” provine din cuvântul irochez ”kanata”, cuvânt ce desemnează un sat. Cuvântul a fost folosit de către locuitorii indigeni pentru a descrie satul Stadacona (în prezent Quebec City) exploratorului francez Jaques Cartier, în timpul călătoriei acestuia de-a lungul fluviului St. Lawrence, în 1535...

   O teorie alternativă sugerează că numele provine de la exploratorii portughezi și spanioli, care cercetând partea nordică a continentului nu au găsit aur sau argint si au scris pe hărți ”El cabo de nada”, ”aca nada”, ”aqui nada” sau ”ca nada”.

   Călugărul franciscan Andre Thevet pretinde că numele derivă din ”segrada canada”, un răspuns dat de spanioli în zona Fluviului St. Lawrence, când erau întrebați ce căutau acolo. Potrivit lui Thevet expresia însemna ”căutăm pământ” sau ”vînăm”.

Au fost în discuție și alte denumiri pentru acest teritoriu, înainte de a se oficializa numele de Canada: Anglia, Albertsland, Albionora, Borealia, Britannia, Cabotia, Colonia, and Efisga, care era un acronim pentru primele litere ale țărilor England, France, Ireland, Scotland, Germany, cu un "A" pentru "Aborigen."

    Alte nume propuse au fost: Hochelaga, Laurentia (un nume geologic pentru o parte a Americii de Nord), Vesperia, Vesperia, Mesopelagia, Norland, Superior, Transatlantia, Victorialand and Tuponia, un acronim pentru The United Provinces of North America.

   De câte ori națiunea canadiana este menționată în tv-show-urile americane, urmează glume despre hockey, castori sau politețe excesivă. Cele mai mari insulte ale culturii pop americane împotriva Canadei sunt inserate în seria animată ”South Park”. Canada lui Trey Parker și Matt Stone este un loc nedezvoltat cu o cultură care gravitează în jurul glumelor cu flatulențe; o economie bazată pe exploatarea forestieră, pornografie şi ”The Terrance and Phillip Show”; și o singură autostradă care traversează întreaga țară. ”Nu este nici macar o țară reală”, exclamă unul dintre personaje.

    În clipele petrecute pe facebook, în Canada, mă împrietenesc virtual cu un scriitor al exilului romanesc, un rebel al anilor 1980 care a făcut opoziție regimului comunist, experienta izgonirii sale din țară fiind sintetizată mai târziu în romanul ”Pașaport” (2015). În prefața acestuia, Rodica Enache scrie: ,,PAȘAPORT este o realitate trăită, semnificativă, oferită cu mare economie de mijloace și care, pur și simplu, te pune în situație. O carte vie, alertă, condensată aproape cinematografic, scrisă într-un stil tânăr, cinic-naiv, fără efuziuni sentimental-eroice.

    Drama psihologică și socială e condusă fără artificii împrumutate, fără clișeele genului, fără construcții mai mult sau mai putin după modelul „istoric”. Viața nu este reconstituită, realitatea nu este evocată, faptele nu sunt interpretate, biografia nu este romanțată, avem aici realitatea surprinsă în crudul ei. Lipsit de balast dramatic și de „analize psihologice”, Pașaport are fluiditatea și ambiguitatea psihologică a personajelor care chiar trăiesc.

   Refractară la scenariul clasic erou-antierou, victimă-torționar, scenariul vieții este lăsat să se desfășoare de la sine, nesupus artificialului și tradiționalului model simplist. Fără a dezvolta o teză psihologică sau socială, realitatea este lăsată în diversitatea naturală a planurilor, în dispersia traitului imediat, fără a fi trecută prin filtrul povestitorului moralist.’’