Londra - Amurg pe Tamisa - 2

   -2-

   Şi dacă tot am vorbit despre Mongolia, tot în vecinătatea Marble Arch este situată o statuie ecvestră a lui Ginghis Han, realizată de artistul buriat Dashi Namdakov, provenit dintr-un clan de fierari darkhani. Sculptorul a declarat ca statuia îl înfăţişează pe Ginghis Han mai mult în postura de gânditor, decât în cea de războinic. Sincer, mie mi s-a părut terifiantă, cu coama calului ca o Gorgonă cu tentaculele întinse. Undeva la limita dintre adevărul istoric si fantezie. În 2015, acelaşi artist va mai instala acolo o sculptura – „She/The Guardian”, înfăţişând o creatură mitică înaripată (ideea i-ar fi venit după ce a contemplat craniul unui râs). Poetul englez John Betjeman a recitat chiar din vârful Marble Arch un poem dedicat acestui loc, pentru televiziunea BBC, în 1967. Poemul este intitulat

„Contrasts: Marble Arch to Edgware”:

   „How beautiful the London air, how calm and unalarming
This height above the archway where the prospects round are charming.
Oh come and take a stroll with me and do not fear to stumble.
Great Cumberland, your place I see, I hear your traffic rumble.
See Oxford Street on my left hand, a chasm full of shopping.
 Below us traffic lights command the starting and the stopping.
And on my right the spacious park, so infinitely spacious,
So pleasant when it isn't dark but when it is - good gracious!
What carriages below these skies came rolling by on Mondays.
 What church parades would greet the eyes here in Hyde Park on Sundays.
And trodden by unheeding feet a spot which memory hallows:
Where Edgware Road meets Oxford Street stood Tyburn's fearsome gallows.
What martydoms this place has seen, what deeds much better undone.
Yet still the greatest crime has been the martyrdom of London.
For here where once were pleasant fields and no one in a hurry
Behold the harvest Mammon yields of speed and greed and worry.
The rights of man, the rights of cash, the left, the right, the centre;
Come on, let's off and make a dash, and meet it where we enter
The road that no-one looks upon, except as birds of passage:
Oh Edgware Road be our abode, and let us hear your message.”

   Bulevardele cu sensuri de circulaţie inverse, emblematicele autobuze roşii supraetajate, clădiri cu arhitectură în stil victorian, din marmură albă, ori blocuri din cărămidă roşiatică ce te transportau înapoi în timp în epoca povestirilor lui Charles Dickens, furnicar uman pe trotuare... „- Să nu te aştepţi la o împăcare. M-am schimbat, mult. Nu mai sunt cea pe care o ştiai.” Metropola londoneză era o maşinărie ce modela caractere. Sub smogul dens se petreceau procese misterioase, oamenii deveneau mai pragmatici, mai duri. Live for the moment! Viaţa ca o vânătoare în jungla citadină (ca să folosesc un oximoron), supravieţuirea celui mai bun, competiţie, viteză...

„ Tu oricum nu ai să rezişti acestui ritm infernal.” Întradevăr, el era obişnuit cu ritmul monoton şi patriarhal al provinciei. Schimbările radicale îl destabilizau. În cele trei săptămâni îşi va fi rezolvat şi Blue Card-ul, documentul care practic îi va asigura dreptul de a trăi şi a munci în U.K. Mulţi plăteau bani grei pentru acesta, aşa că mai târziu îl vor fi bârfit pentru alegerea sa. Dar el avea raţiunile sale de ordin interior, intim. Plus vocea intuiţiei care îi şoptea că nu aici e viitorul său. Era o pistă falsă. Oricum experienţa de la Unemployment Office era utilă. Pe când aştepta afară să se deschidă biroul, este interpelat de un narcoman grăbit, apărut ca o himeră urâtă, de după un colţ. „One pound for food, sir, please!” . „Food for thought”, gândi el amintindu-şi de un cheat din jocul de strategie Starcraft. Mai degrabă „ poisson for thought”. Da , asta era faţada întunecată a metroplolei, dincolo de neoanele şi firmele strălucitoare, istoriile personale a celor învinşi de viaţă – cerşetori, narcomani, alcolici. Lumea măruntă a hoţilor de buzunar, a muncitorilor la negru. Nimic nu s-a schimbat de la Dickens încoace. Funcţionarul plictisit, cu un calm tipic englezesc îl chestionă cu o amabilitate falsă. Acea falsitate de care se va fi izbit şi în Canada. Sub poleiala civilizaţiei se ascund aceleaşi pulsiuni, impulsuri. Goana după aur, bani. Hedonismul generaţiei actuale. Goana după plăceri, endorfine. Pur şi simplu nu-l atrăgea mirajul miilor de lire sterline. Deja îşi fixase în minte că această vizită va fi o simplă experienţă culturală. Fuck off!

http://mihaiafilom.wixsite.com/victor