-7-
Muzee, muzee, comori artistice ori mărturii, ecouri din istorie...Sindromul Stendhal sau ”boala turistului”, caracterizat prin accelerări ale ritmului cardiac, amețeli, confuzie, chiar halucinații resimțite în fața unor opere de artă. Nu e cazul, probabil ropotul ploii neîntrerupte mai atenuează senzorialul. Stendhal descrie în cartea ”Napoli și Florența, o călătoreoevvvvvvvvvvvvvde la Milano la Reggio” o astfel de experiență din anul 1817. Atunci a suferit primul atac de panică. Maladia l-a cuprins în timp ce vizita Santa Croce, catedrala construită de Nicolini, acolo unde se află rămășitele lui Michelangelo, ale lui Machiavelli și ale lui Galileo. Aici Stendhal a observat frescele de pe tavan create de Giotto și, învins de emoție, a exclamat "Am fost într-un fel de extaz, de la ideea că mă aflam în Florența, aproape de mormintele acestor personalități celebre... Am avut senzații celeste...Totul vorbea atât de viu sufletului meu. Ah, numai de aș putea uita! Inima mi-a bătut mai repede, am avut 'nervi', cum li se spune la Berlin. Viața s-a scurs din mine. Mergeam cu teama de a nu mă prăbuși" Pe Cromwell Road, Albert&Victoria Museum. La intrare, sculpturi ale lui François-Auguste-René Rodin. În 1907, în atelierul acestuia a lucrat și Constantin Brâncuși, care însă va părăsi acest loc, motivându-și alegrea astfel: "Nimic nu se poate înălța la umbra marilor arbori!". Muzeul Victoria și Albert deține o colecție cu 23 de sculpturi ale lui Rodin, 18 dintre acestea fiind donate de artist în anul 1914 în onoarea soldaților francezi și englezi care au luptat împreună în primul război mondial. Amintesc câteva lucrări: ”The young mother”, ”Inner voice (the muse)”, ”Age of bronze”, ”Despair”, ”Fallen Angel”, ”Saint John the Baptist”... Tot în acest muzeu am descoperit cu emoție o reproducere (diun 1864), la scară 1:1, după Columna lui Traian, pe care sunt evocate războaiele dintre strămoșii noștri daci și romani, din anii 101-102 și 105-106. De menționat că în vârful monumentului original de la Roma, inițial a fost o statuie de bronz a lui Traian, dar în secolul al XVI-lea a fost înlocuită de un bronz al Sfântului Petru, realizat de Bastiano Torrigiano. Tot aici, în galeria destinată epocii Renașterii, codexul Forster, al lui Leonardo da Vinci! De mărimea unui carnețel de buzunat, cu faimosul scris în oglindă, conține studii de inginerie hidraulică, despre perpetuum mobile, de anatomie, schițe după picioare de cai (probabil pentru statuita ecvestră, neterminată, a fondatorului dinastiei Sforza), teoria proporțiilor, a greutăților, a tracțiunilor, dar și reflecții pe teme cosmogonice ori studii de design vestimentar pentru festivalul mascat de la curtea lui Ludovico il Moro. O altă secțiune a muzeului este dedicată curentului Art Deco – curent care celebrează simultan lumea modernă și mecanicizată, boom-ul anilor 1920, apoi Marea criză a anilor 1930, un amestec între tradiție și progres. Îmi atrage atenția și o chitară Les Paul – Gibson, ruptă de solistul celebrei trupe The Who, Pete Townshend. Pe lângă cariera muzicală, Pete Townshend a avut și o bogată activitate literară, fiind prieten cu Wiliam Golding (care a câstigat premiul Nobel cu ”Împăratul muștelor”).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu