Monolog

Monolog

Mihai Victor Afilom

Cenușa gândurilor
Întrupată în Phoenixul de hârtie,
Ce a mai rămas din genialele tale arderi?
Doar cohorte disciplinate de litere,
Tușul tipografic din cărțile citite doar de noi
Și salutul nostru de rămas bun:
Să ne vedem cu bine!
Mergi cu Dumnezeu, prietene!

Lanțul suferințelor nu iartă pe nimeni,
Iată umblă, ca niște cadavre ambulante
În sanatoriul citadin.
La ce bun? Cavalacada asta zilnică?
Corvoadele obligatorii?
Stagiul pe viață în slujba Cezarului?
Prea mult îi dăruim,
Prea puțin lui Isus - crucificat în fiecare suflet.
Terorizați de o foame viscerală, de o sete organică,
Ingerăm calorii și grade de alcool,
Ne ruinăm catedrala biologică,
Ingerăm doctorii, calmante, stimulente, sedative,
Halucinogene, chimioterapeutice, antibiotice.
Le consumăm cu frenezie
Fără a înțelege că dorința generează durere,
E al naibii de greu să spargi aceste lacăte,
Doar Moartea vine la unii ca o alinare
Și ne smulge din filmul acesta repetitiv.
Să dorm își dorea Hamlet,
Laudă somnului - Blaga,
”Să mori și să dormi .. atât
Și printr-un somn să curmi durerea din inimă
Și droaia de izbeliști ce-s date cărnii
.......................................................
Să mori, să dormi și poate să visezi”
Da, ceva e putred în Danemarca,
Da, ceva e putred în Hunedoara,
Peste tot, din veac, orașele duhnesc a moarte.
Sî ne vedem cu bine prietene!
Tot mai puțini aici, tot mai mulți dincolo,
E vremea să părăsesc caruselul,
Trecut-au timpurile în care visam să schimb lumea,
Chiar și timpurile în care am încercat să mă schimb Eu,
Atman - sinele meu real și ubicuu,
Scindat între lumea aparentă de aici
Și relaitatea ultimă de dincolo.

Să ne vedem cu bine prietene!
Aici nu se mai poate,
Atunci rămâne pe mâine,
Dincolo.
Până atunci merg cu Dumnezeu,
Cum m-ai binecuvântat,
Liniar, pas cu pas îmi port sisifica raniță,
Ard și eu,
Cum ai ars și tu,
Vântul potolește focul,
Oxigenul alimentează visele,
Oricum cenușa gândurilor noastre,
Va sfârși undeva într-un deponeu ecologic,
Eu încă sper să o culeagă cineva,
Și să aprindă un nou Phoenix.
E atât de frumos
Dansul flăcărilor mentale...

@ AMV - 07.03.2018