La periferie
Muncesc la periferia orașului,
Scriu în coloniile muncitorești ale literaturii,
Mi-aș fi dorit eu să fie niște colonii exotice
(O Cuba a lui Hemingway sauTahiti lui Gaugain),
Dar sunt niște biete mahalale.
În fond nu contează prea mult locația geografică...
Cum spuneam aici muncesc,
Între niște sere de flori și palatele țigănești,
Într-o bază auto ponosită.
Nici asta nu contează prea mult, sunt detalii de recuzită.
Colegii mei strâng gunoiul din oraș,
Poate nu vi se pare cea mai nobilă meserie,
Însă am întâlnit suflete nobile printre ei.
Trăim un paradox, așa cum l-a enunțat Smarandache,
”Gunoiele umane” se îmbracă ăn costume Prada
Și semnează condica în opulența Casei Poporului,
Oamenii mei sortează sticle de plastic,
Le împart pe culori, separat dopurile,
Și acest amănunt este important.
(O vară întreagă ne-am răcorit cu doze de energizant,
Fiindcă unora le-a fost prea lene să-ș revendice
Premiul inscripționat pe dop).
En fin, oamenii aceștia cu hainele murdare
Și miros greu de levigat,
Pe care voi îi disprețuiți,
Au mai mult suflet decât voi âștia în costume,
Voi cei snobi și prefăcuți.
Da bă! Oamenii aceștia care vă adună deșeurile,
Vă mătură străzile - sunt mai fericiți decât voi!
Și e o constatare reală.
Nu o invenție pseudopsihologică.
Oamenii ăștia știu ce înseamnă să râzi și să plângi,
Știu ce înseamnă foamea, știu ce înseamnă frigul.
Da știu să se bucure de viață mai mult decât voi
Cei cu studii în ”fabricile de diplome”.
Da! Au mai mult suflet, ei i-au săpat și zidit mormântul
Unui coleg care s-a spânzurat - și nu fabulez aici, nici nu judec,
S-a spânzurat de ”prea mult bine” în colonia penitenciară România - dar măcar a avut curajul unui ultim gest de demnitate,
Pe care voi lașilor cu cravate nu îndrăzniți să îl faceți,
Conduceți o țară de care au avut mai multă milă și fanarioții,
Oare sunteți mai liberi acolo în vile și în limuzine?
Nu mă snobilor, ăștia care cară gunoaie sunt mult mai liberi decât voi,
Iată SECRETUL,.
E ca un joc de domino, ajunge să cadă prima piesă,
E ca efectul fluturelui din Pacific,
Așa că voi semănați, furtunile se adună.
Noi sutnem aici, așteptăm cu răbdare,
Între timp nu uităm să trăim,
Ascultăm și hip hop și manele,
Bem și bere și vodcă,
Iubim și suntem liberi,
Suntem autentici,
Viața ne aparține,
Voi v-ați pierdut sufletul,
Așa că țeapă - avem liber - arbitru!
DA, suntem, și bolnavi, ne e frig, ne e foame,
Avem clipe de disperare,
Dar încă zâmbim, avem umor, avem ironie și facem haz de necaz.
Așa ca Arghezi ”din bube mucegaiuri si noroi / iscat-am frumuseți și prețuri noi”,
Văd zi de zi pe fereastra biroului Taj Mahalul țigănesc,
Și-mi beau cafeaua în fiecare dimineață
Cu cei mai frumoși oameni din orașul acesta,
Privesc mașinile ce trec zilnic spre Hațeg- Silvas - Prislop,
Pelerini grăbiți, așteptând o minune,
Nu acolo se întâmplă minunile, am vrut să le spun,
Ci în sufletele fiecăruia dintre noi,
Uneori din bălegar se nasc cele mai frumoase flori,
Sau veți întîlni privirea unui sfânt
În ochii cerșetorului de la colțul străzii,
Minunile nu se întâmplă în muzeele B.O.R:
Ci în lume, între oameni!
Scriu în coloniile muncitorești ale literaturii,
Mi-aș fi dorit eu să fie niște colonii exotice
(O Cuba a lui Hemingway sauTahiti lui Gaugain),
Dar sunt niște biete mahalale.
În fond nu contează prea mult locația geografică...
Cum spuneam aici muncesc,
Între niște sere de flori și palatele țigănești,
Într-o bază auto ponosită.
Nici asta nu contează prea mult, sunt detalii de recuzită.
Colegii mei strâng gunoiul din oraș,
Poate nu vi se pare cea mai nobilă meserie,
Însă am întâlnit suflete nobile printre ei.
Trăim un paradox, așa cum l-a enunțat Smarandache,
”Gunoiele umane” se îmbracă ăn costume Prada
Și semnează condica în opulența Casei Poporului,
Oamenii mei sortează sticle de plastic,
Le împart pe culori, separat dopurile,
Și acest amănunt este important.
(O vară întreagă ne-am răcorit cu doze de energizant,
Fiindcă unora le-a fost prea lene să-ș revendice
Premiul inscripționat pe dop).
En fin, oamenii aceștia cu hainele murdare
Și miros greu de levigat,
Pe care voi îi disprețuiți,
Au mai mult suflet decât voi âștia în costume,
Voi cei snobi și prefăcuți.
Da bă! Oamenii aceștia care vă adună deșeurile,
Vă mătură străzile - sunt mai fericiți decât voi!
Și e o constatare reală.
Nu o invenție pseudopsihologică.
Oamenii ăștia știu ce înseamnă să râzi și să plângi,
Știu ce înseamnă foamea, știu ce înseamnă frigul.
Da știu să se bucure de viață mai mult decât voi
Cei cu studii în ”fabricile de diplome”.
Da! Au mai mult suflet, ei i-au săpat și zidit mormântul
Unui coleg care s-a spânzurat - și nu fabulez aici, nici nu judec,
S-a spânzurat de ”prea mult bine” în colonia penitenciară România - dar măcar a avut curajul unui ultim gest de demnitate,
Pe care voi lașilor cu cravate nu îndrăzniți să îl faceți,
Conduceți o țară de care au avut mai multă milă și fanarioții,
Oare sunteți mai liberi acolo în vile și în limuzine?
Nu mă snobilor, ăștia care cară gunoaie sunt mult mai liberi decât voi,
Iată SECRETUL,.
E ca un joc de domino, ajunge să cadă prima piesă,
E ca efectul fluturelui din Pacific,
Așa că voi semănați, furtunile se adună.
Noi sutnem aici, așteptăm cu răbdare,
Între timp nu uităm să trăim,
Ascultăm și hip hop și manele,
Bem și bere și vodcă,
Iubim și suntem liberi,
Suntem autentici,
Viața ne aparține,
Voi v-ați pierdut sufletul,
Așa că țeapă - avem liber - arbitru!
DA, suntem, și bolnavi, ne e frig, ne e foame,
Avem clipe de disperare,
Dar încă zâmbim, avem umor, avem ironie și facem haz de necaz.
Așa ca Arghezi ”din bube mucegaiuri si noroi / iscat-am frumuseți și prețuri noi”,
Văd zi de zi pe fereastra biroului Taj Mahalul țigănesc,
Și-mi beau cafeaua în fiecare dimineață
Cu cei mai frumoși oameni din orașul acesta,
Privesc mașinile ce trec zilnic spre Hațeg- Silvas - Prislop,
Pelerini grăbiți, așteptând o minune,
Nu acolo se întâmplă minunile, am vrut să le spun,
Ci în sufletele fiecăruia dintre noi,
Uneori din bălegar se nasc cele mai frumoase flori,
Sau veți întîlni privirea unui sfânt
În ochii cerșetorului de la colțul străzii,
Minunile nu se întâmplă în muzeele B.O.R:
Ci în lume, între oameni!
@ AMV 09.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu