Servesc zeului de siliciu

Servesc Zeului de Siliciu

Mihai Victor Afilom

Versific, mă joc de-a poezia,
Mă lupt cu prozodia,
Conexiuni bizare între cuvinte,
Metafore elicoidale, epitete succinte,
Rup lanțul ce mă încorsetează,
Las deoparte rima, cafeaua de amiază
Lansez versuri în blogosferă,
Secvențe de biți fac autostopul pe autostrada cibenetică,
Le agață echipajele de decodori
Critici și admiratori.
Binecuvântate vremuri când internetul nu exista,
Când scriam poeziile în caiete dictando,
Le uitam în sertare,
Presam în ele câte o floare...
Azi gloria de măsoară în like și share,
Ne construim idoli de siliciu.
Azi chipurile noastre sunt transfigurate
De măștile ego-urilor duplicitare.
Dă, Doamne! o furtună solară,
Un bombardament cu grafit,
Cât să nu fie eletricitate vreo două luni,
Atât cât să ne recompunem individualitatea,
Să batem la ușa vecinului,
Nu să-i pătrundem în casă prin fereastra monitorului.
Ca niște voyeuri perverși.
Izbăvește-ne Doamne de narcisism,
Robot-om tastez versuri,
Mai bune și mai proaste,
Robot-om pe moșia electronică,
Am prins rădăcini în scaune.....
Servesc zeului electronic,
Simbria mea - câteva like-uri
sau cuvinte de complezență
Tastate de oamenii la fel de reali ca și mine,
Oameni pe care cu greu îi recunosc
Pe străzi, între crenelurile cetății.