Din romanul in pregătire – fişe de lectură

Din romanul in pregătire – fişe de lectură

"Ca o furnică vei zidi edificiul din fărâme de lut, din fărâme de cuvânt. Ca o albină vei construi geometria sacră a fagurilor semantici. Minunea revelată, pe care o pângărim ca pe o lucrare profană, este însăşi natura. Acolo, în perfecţiunea verticală a coniferelor, în complicatele procese de fotosinteză prin care focul soarelui este convertit în hrană, în delicatele mecanisme biologice ale rândunelelor ce brăzdează cerul în acord cu liniile magnetice ale Terrei, în migraţia lor anuală, acolo, stă ascuns adevărul. Pământul ca o fiinţă vie, proiectând în spaţiu cosmic o conştiinţă universală, ţesută din visurile generaţiilor succesive ale umanităţii. Interconectaţi într-un năvod electric - gîndurile noastre ca zumzetul unui stup uriaş. Poate, de pe altă planetă, visele noastre se văd ca nişte aburi diafani sau ca nişte rotocoale multicolore, ce se înalţă într-un dans fascinant. Un observator de pe Lună, ar putea prinde o uriaşă plasă imaginară fluturi cu aripile presărate cupulbere de stele, născuţi din crisalidele viselor noastre, eliberaţi din diafanele fire de borangic si purtaţi pe aripile îngerilor spre nemărginirea stelelor.
Şi în acest spaţiu teluric, miliarde de oamenice poartă pecetea sărutului îngerilor. Nu voi vorbi despre partea întunecată a lumii, despre războiul ascuns. Nu, cartea aceasta se va scrie singură în timpul liturgic al fiinţării ca fiu al cerului. Va fi o carte despre lumină, în nuanţe apropiate de spectrul cald al curcubeului, în nunaţe vivide de roşu şi galben. Un şevalet terapeutic, purtând amprenta cerului albastru şi respirând în verdele lumii vegetale.
Va fi un papirus ce va fi absorbit prin capilarele fine, funcţia magică a cuvântului......."

***

"Am crezut că printine am să mă vindec. Te-am ales fără să ştiu că eşti oglinda întunericului dinmine. Ţi-a fost teamă de prăbuşirea în golul din sufletul meu, dar te atrăgea misterul meu. Iubirea noastra fost precum iubirea dintre iedera ce înlănţuie arborele. Dar taina mea era una banală, a ta era incitantă, răscolitoare...." 

***

            “Pleopele de plumb refuzau să se deschidă pentru că ştiau că lumina solară va dezintegra visul revelator. Îl protejau matern de lumina agresivă ce se insinua perfid. Dar uşa căzu brusc, iar faldurile fantomatice fură cuprinse de flăcări. Desfăşurarea de imagini retrospective epuiză rola filmului implantat în hipotalamus, în creierul reptilian. Deschise ochii. În odaie stăruia o aromă percepută nu olfactiv, ci psihic. O luciditate organic- dureroasă îi cuprinse fiinţa însetată de apa vieţii expulzată de Shai-Hulud-ul Arrakisului imaginar. Nu-şi mai amintea nimic. Pe moment nu mai ştiu cine este. Această depersonalizare a sinelui îl făcu să intre într-o panică psihotică, Începu să tremure ca un biet epileptic, Apoi se calmă pe măsură ce memoria îi revenea ca un fluviu în matca sa (memoria revendicativă - ADAB . sfârşitul tuturor limitărilor). Dar revelaţia ce i se oferise refuza să se materializeze din nou.  Cunoscuse iniţierea ocultată în spaţiul transcendent şi ştia că va plăti un tribut greu pentru asta. Avea pecetluit pe frunte semnul ofidian al damnării,trebuia să găsească runa divină cu care să închidă acest mahjong luciferic. Şi nu mai ştia unde este uşa care se va deschide spre aceasta. Trebuia să o găsească, chiar dacă atunci când o va deshide se va rispi în nefiinţă.” 

***

"           - Eşti un vas de lut din care s-a revărsat tot fluidul. Eşti un vas gol. O formă fără substanţă. Eşti o tăbliţă de ardezie, de pe care scribul a şters şi ultima hieroglifă. Te vei remodela, vei umpe golul mistuitor cu apa vie din izvoarele fiinţei tale. Vei începe să scrii din nou. Cine a scris , va mai scrie. Te vei reprograma. E greu să te eliberezi de reflexele pavloviene învăţate din copilărie, să te eliberezi de toate dogmele şi credinţele contradictorii. Vei crea propria ta poveste, propriul tău joc, în care vei fi atât regizor , cât şi actor. Trecutul nu mai există, s-a volatilizat, doar prezentul este palpabil, iar viitorul este înscris în genă şi creat de gând. Îţi aminteşti clipele acelea de teroare, când gândurile năvăleau demoniac în mintea ta, în universul tău inflamat de arderile neuronale, când sufletul era purtat agonic de torentele şi avalanşele de sentimente şi pulsiuni. Te rugai să se oprească, să nu mai auzi nimic, dar ielele înşelătoare îţi şopteau cimilituri. Erai Ulise prins de catarg, cuprins de vraja cântecului sirenelor. Implorai, te rugai către o divinitate în care nu mai credeai să pună punct coşmarului. Stop! Acum e linişte! Eşti ceea ce eşti, aici şi acum! Sfarămă toate lanţurile, învinge toate limitările. Eşti aici şi acum! Iar viitorul este în tine. Este o rază ce porneşte din astrul tău interior, din sământa răsădită în fiecare din noi în timpul mitic, timpul Marelui Vis."

(“Izvorul din labirint” ?! … posibil titlu)