Vis cosmic

Sufletul meu sferic,
Fruct recoltat de ingeri,
Sinele edenic,
Pasare cu aripi aurii.

Trup din plamada telurica,
Rascolit de dor,
Vas cu scanteie cosmica,
Aprinsa de suflul creator.

Captivi intre pamant si cer,
Nazuim spre stele,
Ne dispersam in eter
In spatiul infinit dintre ele.

Navodul constelatiilor de jar,
Stralucitor ne cheama,
Purtati de vantul solar
Si iubirea revarsata din inima.

Glob de foc
Pe cerul constiintei divine,
Prins in misteriosul joc
Al creatiei eterne.

Sevalet 2

Culorile sufletului tau frumos
Mi-au impodobit fiinta,
Iar sufletul meu oglinda
Ti-a sublimat lumina
Intr-un zambet daruit lumii,
Ofranda discreta
Din prea-plinul
Ce-l impartasesti cu mine.
As vrea doar sa-mi topesti
Florile de bruma de pe buze,
Cuvintele nerostite,
Cu un sarut -
Foc viu arzand
Vreascurile-amintiri
Din toamna gandurilor mele.

Primitivă

Pumnale de silex

Mi-au înfipt în inimă

Neardenthalienii ce mă vânează

În jungla de beton

A urbei lacustre.

Se închină cu fervoare

Zeilor citadini

Ce ne ucid speranţele.

În cavernele paleoliticului

Ard focurile cele mari

Peste care sar neofiţii

Cuprinşi de extaz.

Societate gentilică

Venerează mamuţii

Ce stăpânesc cetatea şi turma

Prin puterea logosului,

Prin puterea drahmei de argint,

Prin puterea totemului,

Pumnale de silex

M-au mutilat dureros,

Mi-au străpuns inima

În ritualul ancestral

Al falsului oraş modern

Din epoca primitivă.

Poem Vivi-D

Logos empatic,
Joc sintactic,
Taios si rational,
Doctor experimental,
Suflet fragil,
Delicat si instabil.
Avid de lumina,
Polen pe stamina,
Incizii discrete,
Mistere si secrete.
Pictam platonic,
Umbre pe axul catodic
Al talamusului vulnerabil
Universul valabil,
Captiv in navod,
Suflet fara rod,
Ma robotizez,
Nu mai fecundez,
Iluzii digitale,
Universuri ireale,
Creierul rapace,
Inchis in carapace,
Amprenta-mi reptiliana
Din era antediluviana,
Licentiata in spirit,
Legende si mit,
Analitic,
Veridic.
Cand cerul de ieri,
Se aprinde in vapai,
Astrul acela vulcanic,
Acum bland si tainic.
Ne saruta si aprinde lumina,
Sufletele samanta incoltesc,
Lujeri verzi strapung fantasmele,
Primavara alunga visele,
Terapeutic
Ploua toamna.

Schite autumnale

Paradoxul toamnei
E ca sufletele devin mai calde,
Chiar daca frunzele ratacesc pe alei
Si soarele tot mai palid arde.

In inimi focul se cuibareste
Si ochii privesc cu duiosie,
In aroma gutuilor parguite
Se tes povestile ce au sa fie
.
Si vantul pribeag
Aduce vesti despre noptile polare,
Din hibernalul arhipelag
Iar ochii tai - doua felinare.

Ma ocrotesc de intuneric
Si-mi hranesc visarile,
In piept se zbat frenetic
Neobosite, aripile.